Spionita, scenarita, iata doar cateva cuvinte care ne bantuie de o vreme incoace. Securitatea datelor a devenit un fel de never-ending story, apar noi si noi solutii in permanenta, nimic nu este de ajuns pentru a-ti proteja datele, pentru a comunica in siguranta pe email etc. Totul pare ca un fel de goana contra-cronometru, ca o intrecere intre amenintarile care apar la tot pasul si solutiile de combatere a acestora. Prevenirea nu este parca niciodata suficienta, imaginatia "partii adverse" necunoscand limite.
Iata ca o stire recenta a facut instantaneu inconjurul lumii, iar ecourile si consecintele ei sunt greu de imaginat si de contabilizat. Pe site-ul Wikileaks au fost facute publice circa 90.000 de documente secrete ale armatei americane si ale aliatilor privind perioada 2004 - 2010 a razboiului din Afganistan. Asta este stirea. De aici, dupa nauceala de rigoare, incep
comentariile, analizele, dezmintirile, acuzatiile, responsabilizarile si asa mai departe.
Urmatoarea perioada va fi in mod cert dominata de aceasta stire care, desigur, nu este una de interes imediat pentru omul obisnuit (care, cel putin la noi, bietul de el, are cu totul alte griji si problem), dar care poate avea repercusiuni cel putin interesante.  Urmare a publicarii (mai bine zis a deschiderii accesului) acestei imense cantitati de date (in diferite formate de la video, audio si pana la text), la care s-au raliat si cateva publicatii americane de impact, a inceput o adevarata cursa de "data mining" (cautare, catalogare, sistematizare a datelor) facuta de diferite grupuri inclusiv studenti de la diferite universitati. Impactul poate fi urias si cu consecinte dintre cele mai incredibile. In cele ce urmeaza nu ne propunem sa raspundem la intrebarea "de ce acest eveniment s-a produs acum si cine are de castigat de pe urma acestor dezvaluiri?" pentru ca este o intrebare la care probabil vor raspunde analistii politici care vor descifra mult mai bine itele "establishmentului" politic american.
Pentru ca este si aceasta o intrebare interesanta. Noi ne vom rezuma la a gasi niste posibile raspunsuri in zona noastra de preocupari.  Aceasta "scurgere"  de informatii catalogate "secret" aminteste de un fapt similar petrecut in 1970 cu dezvaluiri la vremea aceea legate de razboiul din Vietnam, dar cu un impact mult mai restrans data fiind tehnologia acelor vremuri, ceea ce nu se poate spune despre evenimentul pe care il discutam acum.
Acestea sunt, ca sa zicem asa, faptele. Acum sa vedem putin ce este dincolo de ele. Secolul XX si, iata, prima decada a celui urmator, a fost fara indoiala un lung sir de razboaie, doua mondiale si nenumarate locale. Sa nu uitam si de Razboiul Rece, adica fara zanganit explicit de arme care a bantuit planeta vreo 45 de ani dupa cel de-al doilea razboi mondial. Apoi, diferite tari au devenit brusc cunoscute prin razboaiele de pe teritoriile lor, prin numarul de vieti omenesti pierdute si prin atrocitatile savarsite.
Daca intrebai pe cineva acum vreo 10 ani unde este Kandahar si ce este el de fapt, cred ca nimeni nu ar fi stiut. Ma rog, acum stim si nu prea imi este clar la ce ne ajuta.
Vorbim de firewalls, de anitivirusi, de VPN, de antispam, de antifishing, de o multime de solutii care sa protejeze datele noastre de cine? De inamicul tacut care se poate numi hacker (aici este o alta discutie care sa raspunda la intrebarile de ce? pentru cine/ce? care sunt motivatiile ascunse? este ceva organizat ca o mica armata care duce un razboi tacut la umbra bitilor? etc.), spion, angajatul neglijent, rau intentionat sau tradator, in fine, enumerarea poate continua. S-a demonstrat ca peste jumatate din scurgerile de informatii si din penetrarea ostila a retelelor si site-urilor si din "scaparile" de securitate vin din interior si nu din afara prin formele consacrate de atacuri. Deci, amenintarea tacuta si inamicul ascuns, in
majoritatea cazurilor sunt din interiorul organizatiei. Desigur ca acest fapt nu minimizeaza importanta tuturor formelor cunoscute de atacuri externe si nici nu trebuie sa slabeasca vigilenta responsabilului cu securitatea datelor din cadrul organizatiei respective.
In cazul analizat nu vorbim despre un document ajuns in mainile cui nu trebuie, ci de 90.000 de documente variate si diverse care acopera 6 ani de razboi cu cheltuieli si pierderi de vieti omenesti tot mai greu de justificat si de explicat. Intr-o prima iesire la rampa, consilierul pe probleme de securitate al Casei Albe a calificat acest eveniment drept "embarassing" si ca fiind o chestiune de siguranta nationala. Sunt convinsa ca vor urma si alte declaratii, precum si masuri concrete, acestea din urma fiind greu de precizat avand in vedere amplitudinea fenomenului. Sunt aici de facut cateva remarci.  Prima dintre aceastea desigur se leaga de "inamicul tacut si ascuns" care nu a zanganit arme, nu a declarat razboi nimanui, pare a fi bine organizat si motivat (oricare ar fi motivatiile in acest caz), nu pare... singur si pare a fi foarte bine pozitionat in ierarhie pentru a avea acces la astfel de date. A (au) lucrat dintr-o lovitura din care inca oficialii si cei in drept sa contracareze, in mod evident, nu si-au revenit. O a doua remarca are in vedere o discutie mai veche in mai toate mediile, si anume aceea de a redefini "secretul de stat" cu toate nuantele aferente. Ne asteptam la o reinviere a secretomaniei si a paranoiei in diferite structuri, mai ales cele sensitive, cum ar fi zona militara si de servicii si poate la o regandire a acestor organizatii si a scopului lor. Si, in sfarsit, mai este o intrebare fundamentala: care va fi soarta Internetului? Se mai poate in acest moment opri sau cenzura ceva? In egala masura cum se mai poate defini "secretul" sau informatia senzitiva intr-o lume in care indiferent in ce colt al planetei esti, poti afla orice si poti avea acces la orice informatie? Si odata lansata infomatia, ea se raspandeste instantaneu. Si daca la acest fenomen mai adaugam si retelele sociale, atunci avem un tablou complet a ceea ce se numeste the "wired planet" care este tot mai greu de "controlat".
Ei bine, daca spamul a fost asemuit cu vuvuzelele (zgomot constant, oribil, evervant si de care nu ai cum sa te feresti), ceea ce s-a intamplat acum poate fi comparat cu un tsunami devastator, cu deosebirea ca, in afara de victime (multe si diverse in cazul de fata) aici sunt in mod cert si responsabili si... parti care au ceva de castigat.
Si, vorba marelui Will, restul e... tacere!
Mihaela Gorodcov